Social Media Day: its roses, thorns, buds

Social Media – această lume digitală utopică ce poartă multe păcate în ochii unora, care o văd chiar distopică.
Chiar și pentru specialiștii în social media reprezintă uneori o sabie cu două tăișuri, greu de mânuit în timpul liber. Observăm cum mulți creatori de conținut se întreabă cum să fie mai puțin pe social media… când lucrezi în social media, și cum să își rezerve timp în viața reală, departe de mobil, cu toată dezorientarea produsă de obișnuința cu întâmplările interesante și alerte care se au loc la orice scroll pe platforme.
Putem vorbi de „work-life-balance” în privința creatorilor de conținut independenți, sau a celor care lucrează pentru branduri și agenții de marketing? Sau e vorba de un distres omniprezent provocat de ce avem în fața ochilor, zi de zi?

Unele persoane numesc social media “TV on crack”, mediu adictiv, harmful, dopamine fueled app; pentru că a grăbit într-adevăr ritmul lent al televizorului cu care eram obișnuiți înainte. Nu mai sunt reclame de 10 minute în timpul filmului ca să luăm o pauză, e mai greu să ne desprindem, fiindcă avem acces la aproape orice conținut. Nu mai suntem condiționați de un program care poate nu ne întâlnea nicio preferință. Social Media e deschis 24/24, nu doarme niciodată, nu depinde de un cablu nonstop, nu ne restricționează dorințele și e portabil și peste tot.

Experiența aceasta nu este doar a noastră. De exemplu, utilizatorul tipic (ne referim aici la TikTok) folosește aplicația în jur de 1h jumate pe zi și o deschide de aproximativ 19 ori în aceeași zi. Ce se întâmplă cu noi pe parcursul unei zile, cognitiv vorbind?
Multe switch-uri între aplicații înseamnă mai multă informație diferită care ne întinde capacitatea cognitivă la maxim; switch-urile înseamnă și reconfigurarea traseului gândului, mai repede ca Waze-ul într-o zi aglomerată în București.
Costul efectului de switch constant între activități este performanța scăzută – un fel de creștere a cantității, dar nu și a calității informației sau activității psihice. Să nu mai zicem și de timpul pentru a ne reîntoarce la ce făceam înainte să fim ademeniți într-un alt punct care ne-a captat atenția spontan.

Și da, sfaturile psihologilor arată foarte bine negru pe alb și sună ideal, sigur ne-am propus de câteva ori să le bifăm: să evităm distragerile și să încercăm deep focusul, să ținem o cură digitală în zilele de weekend sau în câteva ore după muncă; basically, să nu ne irosim viața, carpe diem & stuff like that – dar sunt greu de transpus în plan real, și de unde atâta energie?
A fi webless în ziua de astăzi se simte ca o Misiune Imposibilă 2.0(22), și nu suntem protagonistul cool cu endless problem solving skills. Suntem vulnerabili în fața informației atractive (sau mai atractive decât cea oferită de realitatea din jur), avem nevoie să fim la curent cu noutățile, mai ales când FOMO lovește puternic când se discută ce se mai întâmplă în X țară sau ce statement revoluționar a făcut Y persoană în story-ul de acum 21 de ore.
Probabil mulți ne gândim la un retreat undeva în natură, la ceva mai interesant de făcut decât ce prezentăm pe social media, la ceva pe bune care să ne dea un boost de inspirație; dar energia ne e luată deja și parcă tot în același loc găsim fărâmele care ne țin în priză. Să fim serioși, nicio interacțiune reală nu e funny all the time; nu ni se dă like și share imediat, și oricum, dacă primim “like, comm și share” în viața reală, sunt doar câteva, prea puține.

Și ce putem să facem să ne vindecăm atenția, să fim mai mindful cu ceea ce consumăm? Well, fix ce ne întrebăm: ne asigurăm că persoanele pe care le urmărim sunt pe sufletul nostru și că împărtășesc lucruri care să nu ne sece de emoțional, de energie și de ocazia de a învăța ceva. Dar cum facem asta când nu selectăm mereu ce conținut să ne fie afișat?

Aș zice că ar fi de preferat mai degrabă să căutăm un „work-life-harmony”, pentru că “balance” nu înseamnă mereu echilibrat în mod egal și parcă una o exclude pe alta; pe când social media workers, cel puțin, nu pot restricționa complet accesul. Și nu cred că este vorba doar de limite între muncă și viață personală, ci de spațiu, de respiro, să nu simțim că granițele împing în viața personală, ci să avem timp să ne tragem suflul între o dimineață în care instalăm liniștea cu o activitate sportivă sau cu un alt hobby sau ritual de selfcare și ora la care începem task-urile de la job.

Ceci n’est pas un blog post care să ofere soluții magice – nu despre asta este vorba – ci despre a fi aware de ceea ce putem face și de puterea pe care încă o avem să ne controlăm obișnuințele cu întrebările potrivite pentru outcome-urile dorite conștient.

Pornind de la „ROSE, THORN & BUD”, care e un icebreaker pe care îl vom folosi ca exercițiu de reflecție pentru utilizarea canalelor de social media, vedem că:

Rose: putem culege ceea ce e frumos, pozitiv, de succes la social media și putem pune în vaza cunoștințelor și ideilor creative.

Thorn: este un roadblock, o provocare, dorința înțepătoare de a petrece cât mai mult timp într-un mediu neurochemistry rewarding.

Bud: există feluri noi de a privi și folosi social media, ca să ne servească pe noi și nu invers, putem planta sămânța trandafirului inițial care ne-a plăcut atât de mult – o idee pentru un viitor mai entuziasmant și sănătos.